0214444000

Justificare

Justificare

Statutul de NEET are consecinţe grave pentru individ, societate şi economie. O perioadă de timp petrecută în categoria NEET poate duce la numeroase dezavantaje sociale, precum izolarea, pierderea cunoştinţelor şi competenţelor deja acumulate (şi aşa puţine), încadrare temporară în muncă şi cu salarii mici, infracţionalitate şi probleme de sănătate fizică şi mentală.

Dincolo de lipsa competenţelor şi abilităţilor de integrare pe piaţa muncii, experienţa ANOFM relevă faptul că tinerii NEETs nu cunosc oportunităţile şi opţiunile pe care le au, nu ştiu nici cum să caute sau să obţină informaţii, de cele mai multe ori nu sunt interesaţi să îşi schimbă statutul iar uneori nici nu sunt încurajaţi de către familiile lor (mai ales în ceea ce priveşte continuarea / reluarea studiilor).

Experienţa practică a ANOFM , confirmată şi prin „Raportul de Evaluare a intervenţiilor POCU în domeniul ocupării forţei de muncă. Evaluarea contribuţiei POCU la creşterea ocupării în rândul tinerilor NEETs (MFE, 2016)”, arată că cele mai importante cauze ale

 

problemelor tinerilor pe piaţa forţei de muncă şi în sistemul de educaţie sunt:

  • Rata scăzută de ocupare la nivel naţional – ceea ce conduce la o concurenţă ridicată pe piaţa forţei de muncă ce afectează tinerii care au experienţă şi pregătire mai scăzute decât persoanele mai în vârstă;
  • Ponderea mare a agriculturii în economie, care generează un număr mare de persoane ocupate în activităţi cu valoare adaugată mică sau de persoane active, inclusiv tineri, dar fără loc de muncă;
  • Efectul crizei financiare asupra economiei prin desfiinţarea unor locuri de muncă, sau limitarea şi încetinirea ratei de creare a noi locuri de muncă, cu consecinţe directe în blocarea intrării tinerilor pe piaţa muncii şi ieşirea de pe piaţa muncii a persoanelor cu o poziţie vulnerabilă;
  • Disponibilitatea redusă a companiilor de a investi în dezvoltarea competenţelor angajaţilor;
  • Mobilitatea redusă a forţei de muncă intra şi inter-regională;
  • Rata scăzută de absolvire la examenul de bacalaureat;
  • Gradul scăzut de acces la învăţământ terţiar (universitate sau ÎPV) – doar 19% dintre tinerii cu vârste cuprinse între 19-23 ani din zonele rurale participă la învăţământul terţiar, în comparaţie cu 43,8%, din mediul urban. Aproximativ 45% din numărul total al tinerilor provin din mediul rural, dar doar 25% din numărul total de studenţi provin din rural;
  • Desfiinţarea începând din 2009 a şcolilor de arte şi meserii care a afectat accesul la educaţie al tinerilor din mediul rural, în condiţiile în care reţeaua şcolilor ÎPT din ciclul secundar superior este dezvoltată doar în mediul urban. Cu toate acestea şcolile de artă şi meserii din mediul rural nu ar fi o soluţie viabilă şi eficientă pe termen lung, întrucât eficienţa utilizării resurselor este mai scăzută decât în cazul dezvoltării centrelor de formare din mediul urban (centre regionale de formare profesională);
  • Slaba corelare, în multe situaţii, a sistemului de educaţie şi formare cu nevoile pieţei muncii şi cu cererea reală de competenţe (care nu sunt formulate concret şi pe termen mediu şi lung) conduc la rate reduse de inserţie a absolvenţilor pe piaţa muncii şi la o capacitate redusă a sistemului de educaţie şi formare profesională de a furniza competenţele necesare unei dezvoltări economice sustenabile;
  • Ucenicia care s-a dovedit mai puţin atractivă pentru companiile din România, atât din cauza cadrului normativ inadecvat, a fondurilor insuficiente, cât şi a lipsei măsurilor de încurajare a acestor

Din perspectiva apropierii de piaţa muncii, conform Metodologiei de profilare a ANOFM aprobată prin Ordinul Preşedintelui ANOFM nr. 184/13.04.2016), tinerii NEETs se împart în următoarele categorii: „Uşor ocupabil”, „Mediu ocupabil”, „Greu ocupabil”, „Foarte greu ocupabil”.

Din perspectiva nevoilor identificate pentru tinerii NEET precum şi a rezultatelor analizelor, din perspectiva geografică, privind nivelul de ocupare, rata şomajului şi numărului tinerilor NEETs, din populaţia totală de aproximativ 400.000 tineri NEETs estimaţi în prezent, grupul ţintă al proiectului va fi format din acei tineri la care se va ajunge în urma derulării activităţilor proiectului, în ordine cronologică.

Ca măsură de politică publică, ANOFM, MMJS, MEN şi ANPIS vizează înregistrarea tuturor tinerilor NEETs din România. De aceea în cadrul proiectului se are în vedere identificarea a minimum 200.000 tineri NEET inactivi, cu vârsta între 16-24 ani, neînregistraţi la SPO. Sunt avuţi în vedere, în special, tinerii NEETs aflaţi mai departe de piaţa muncii, cu nivel scăzut de competenţe şi/sau  cu dificultăţi în ceea ce priveşte integrarea socială. În scopul identificării grupului ţintă, se are în vedere desfăşurarea unei intense campanii de informare şi conştientizare în rândul tinerilor astfel încât aceştia să cunoască măsurile de protecţie activă şi activare pe piaţa muncii de care pot beneficia în urma înregistrării lor în baza de date SPO.

Echipele de intervenţie constituite, cu ajutorul reţelelor şi punctelor de sprijin au rolul de a merge în comunităţile unde trăiesc tinerii NEET şi de a organiza întâlniri face to face cu aceştia în vederea obţinerii acordului a minimum 160.000 de tineri pentru înregistrarea în baza de date SPO, profilarea, informarea şi consilierea profesională, finalitatea acestor acţiuni fiind acordarea de pachete personalizate de măsuri finanţate din POCU sau BAS.

Având în vedere faptul că proiectul vizează întreg teritoriul ţării şi întreaga populaţie de tineri NEET, în grupul ţintă se vor regăsi persoane din toate mediile de reşedinţă (urban şi rural), bărbaţi şi femei.

Dimensionarea grupului ţintă este estimată şi în funcţie de natura principalelor nevoi/probleme vizate de proiect precum şi a activităţilor proiectului de a soluţiona aceste probleme:

  • Nevoia de identificare şi înregistrare a tinerilor NEETs la SPO, ca precondiţie pentru orice intervenţie ulterioară.

Pentru a beneficia de măsuri active pentru integrarea pe piaţa muncii, tinerii NEETs trebuie mai întâi identificaţi şi înregistraţi la Serviciul Public de Ocupare. În România, din punct de vedere statistic (prin intersectarea bazelor de date administrative) se estimează că există aproximativ 400.000 de tineri NEET, dar ei nu sunt înregistraţi la SPO decât în mică măsură (în baza de date SPO există între 40.000 şi

  • de tineri, numărul fiind mai mare după examenul de bacalaureat şi scăzând destul de rapid după acesta). Din această perspectivă, identificarea acestor tineri care nu sunt incluşi în nici un sistem, fie el de educaţie sau ocupare, reprezintă principala nevoie identificată, căreia acest proiect îi răspunde.
  • Nevoia unei abordări bazate pe managementul de caz

Unii tineri sunt expuşi unui risc mai mare de a deveni NEET decât alţii. Tinerii cu un nivel scăzut de educaţie au un risc de trei ori mai mare de a deveni NEET, comparativ cu persoanele cu studii superioare, tinerii cu dizabilităţi sau probleme de sănătate. Contextul familial este, de asemenea, fundamental pentru determinarea cauzelor care au condus tânărul la statutul de NEET, iar pentru asta este nevoie de o implicare activă a mai multor stakeholderi, chiar de la nivelul comunităţii locale (asistent social, consilier şcolar, mediator, asistent medical/medic etc.). Adesea, tinerii NEET se confruntă cu vulnerabilităţi multiple şi de aceea pentru ieşirea din statutul de NEET, aceşti tineri au nevoie de asistenţă pe termen lung, măsuri de acompaniere şi implicare directă, nu doar a agentului SPO, ci şi a asistenţilor sociali, consilierilor şcolari, stakeholderilor, într-o intervenţie integrată, la nivelul comunităţii. Este nevoie de o abordare om la om, individualizată, fiecare tânăr fiind unic şi gândind diferit. Bunele practici internaţionale, dar şi realitatea din teren, arată că pentru a avea succes, întregul proces de sprijinire a tânăruluui NEET trebuie să se bazeze pe un design de intervenţie personalizată, din perspectiva managementului de caz.

  • Nevoia de informare şi orientare către măsuri de sprijin

O dată identificaţi şi înregistraţi tinerii beneficiază de profilare iniţiala şi de servicii de informare, prin care li se comunică oportunităţile pe care le au (educaţie, formare, ocupare, antreprenoriat): de exemplu, unii tineri care nu au finalizat educaţia se pot întoarce la şcoală urmând un program educaţional de tip ”A doua şansă”, derulat de MEN sau se pot înscrie la un program de formare profesională/ucenicie care să îi conducă către ocupare durabilă. De asemenea, prin intermediul activităţilor de informare şi conştientizare ce se vor derula în cadrul proiectului, se vor face cunoscute situaţia actuală a pieţei muncii şi oportunităţile pe care le au tinerii, particularizate în funcţie de calificare, nivelul de educaţie, precum şi riscurile si şansele de ocupare pe piaţa muncii a tinerilor cu un nivel educaţional şi/sau de calificare scăzut (riscul abandonului şcolar).